Joc uman...

„Mă joc de-a Viaţa

cu Moartea

şi mă-ntrec

cu îngerii-n credinţă

şi în zbor.

Şotron mă joc

cu Dumnezeu,

şi cu Iisus

mă plimb prin parc,

ţinându-ne senini

de mână...

Iar dimineaşa

stăm de vorbă

cu toţi sfinţii,

la o cafea

mâncând

prăjiturele cu halva,

citind ziarele

şi comentând

rezultatul la Loto,

horoscopul,

şi altele...

Vom vorbi apoi

despre ce are

fiecare

de făcut:

Dumnezeu

trebuie să recreeze

lumea,

s-o facă mai bună;

Iisus trebuie

să se suie iarăşi

pe cruce

pentru păcatele

altcuiva;

Fecioara

nu trebuie

decât să plângă

cu lacrimi de sânge

şi să arate

cât mai bine în icoane;

în cele din urmă,

porumbelul,

trebuie să zboare,

în cercuri,

pe deasupra

lui Iisus.

Astfel,

plecăm fiecare

la treaba lui

şi ştiu c-apoi, 

când se va face din nou

seară,

în cărţi Fecioara

îmi va da şi

va vedea poate

ce voi face

mâine.

Îmi rămâne

să mă-ntreb când

se va coborî

porumbelul

din cerul icoanei

ca să-mi mănânce

grăunţe din palmă

ca apoi,

să pot

s-adorm liniştită

şi eu...”