Este doar vis... (I)

Păşesc în vârf de picior...

pas după pas

şi-n jur e doar deşert alb.

Dar nu-i nisip

şi nici zăpadă...

E praf de stele! - îmi dau seama.

Cineva a stat

să toace mărunt

fiecare stea în parte

şi cerul

să-l transforme

într-o placentă neagră

care nu zămisleşte nimic...

Şi vântul

adie uşurel şi-mprăştie

praful de stele

până mi se-ncurcă

în păr şi printre gene.

Şi poalele chimonoului alb,

în care mi-am strâns

mult prea tare trupul,

mi se umflă şi ele

 în adierea de vânt

şi-mi zboară

în cele patru zări

şi mă-nvăluie

ca nişte pânze

de corăbii bine-nfipte

în colţ de stâncă

printre ape prea albastre

şi prea uitate de toţi.

Şi-naintez

şi-n faţă se ivesc doar

urne mortuare

făurite în marmură

veche, albă şi strălucitoare.

Nu ştiu a cui e cenuşa din ele...

dar tot mă-nchin

îngenunchind pios în faţa lor.

Şi lângă mine apare

un bărbat scund, între vârste

şi cu chipul asiat.

Îmi ţintuieşte privirea

şi pocneşte din palme -

înălţând din nimic

o colivie de aur.

Nu îmi vorbeşte.

Nici măcar un cuvânt.

Îmi arată doar

-  cu palma deschisă -

să păşesc în colivie

şi să m-aşez comod

pe perna învelită

în mătase purpurie.

Îl ascult

fără teamă...

şi el mă-nchide înăuntru -

pasăre cântătoare.

Apoi...dispare

ca şi cum nicicând

n-ar fi fost lângă mine.

Aştept...

Aştept o vreme

ca cineva să mă elibereze -

să pot din nou să zbor.

 Captivitatea

îmi creşte însă-n piept

şi îmi sufocă

cântul.

Mă uit în jur...

şi nu e nimeni. 

Atât de însingurată... - îmi spun.

Dar văd apoi...cu ochii minţii,

două copile

dintr-o altă lume.

Până la cot mi-ajung

de minione ce-s,

dar trupurile le sunt de femei

şi le sunt goale.

Una e brună,

blondă-i cealaltă.

Din inimi 

i-a crescut fiecăreia

câte o cheie.

De os este a brunei,

de aur este a blondei.

Şi amândouă se pornesc

şi-şi răsucească cheile

în piepturi

şi să-mi vorbească.

Fără de grai.

Neocolit.

Numai sufletul meu

le poate auzi şi înţelege.

Şi-mi pare că ele mă cunosc,

deşi...eu nu le ştiu pe ele.

Şi ele îmi spun:

’Tu nu eşti singură

ş-aceasta nu-i o colivie...

Totul este o iluzie.

Este doar vis...’.