Vulpoiul și lupoaica... (IV)

Vulpoiul: Să-ţi aminteşti!

Lupoaica: Eu nu uit nimic, căci Uitarea este mai grea decât chiar Moartea...

Vulpoiul: Să strigi când îţi va fi mai greu. Sau mai bine să-mi şopteşti...

Lupoaica: O să îţi chem numele uşurel. ’Vulpoiule... vulpoiule...am nevoie de tine’ - aşa te voi chema.

De două ori, ţine minte!

Numai eu te voi striga aşa.

Vulpoiul: Numai tu.

Lupoaica: Tu cum mă vei striga pe mine? Să ştiu....

Vulpoiul: ’Lupișoara mea, mi-e sete...mi-e sete de apa ta vie’ - aşa te voi striga.

Iar când îţi voi răspunde chemării, să ştii că o să cad ca tunetul din cer senin.

Lupoiaca: O să te recunosc dintr-o mie. Am să fiu cu ochii pe cer şi cu urechile ciulite...Când te voi vedea, voi urla de fericire că ai ajuns cu Bine!