Podul (Mâhnirea)

Mahnirea

sub toate chipurile ei

îmi nimiceşte sufletul

şi-mi dărâmă

 

Lumea de Vis

pe care o construisem 

în Viaţă

cu greu, pas după pas...

Ca pe un pod din     Pietre Albe

o construisem eu...

ca să pot trece       Uşor

şi cu sufletul plin de     Linişte

peste râuri adânci

 necuminţite,

 

învolburate,

dornice de noi zbateri pentru o

                                   ultimă gură de... Aer,

dornice de un nou înecat.