Iubiri și vise... (II)

Expir din mine

fum de tutun şi gust de ciocolată.

Te mai privesc încă o dată

cum stai lângă mine 
- gol - 

cum ai stat ziua-ntreagă...

Şi craiul nou îmi spune:

Scoate-mă din gândul tău.

Eu ard prea repede.

Eu dau totul într-o singură zi,

dar uite...

pentru tine am făcut

să fie două.

’Sunt două...dar sunt neîncheiate’,

îmi vine să-i zic.

Însă n-o fac.

Îi caut gura, i-o înec în sărut

şi plec

punându-i în palmă

o piatră

din cele pe care le port

peste tot cu mine.

O piatră albă, liniştită și ușoară

ca şi sufletul meu.

Cutreier un timp

pe străzi pustii şi-ntunecate

în căutarea drumurilor

care - cândva - duceau

la iubiri şi vise,

duceau acasă.

Şi poposesc

- pentru o vreme -

în fiecare loc drag.

Alte maşini sunt parcate acum

pe locurile unde

îmi parcam eu maşina.

Acum...acolo

nu mai e nimeni.

Nici noi

şi nici iubirile noastre...

A fost frumos.

Să-ţi aminteşti!, strigă din neguri

o iubire mai veche.

Opresc maşina.

Pentru a treia oară.

Ş-ascult greierii

ce-şi vorbesc cu dor

la sânul oraşului adormit

de prea multă visare.

Vântul

îmi poartă departe

fumul de ţigară

şi gândul.

Ş-un glas de femeie

 se scurge

molatic şi tânguitor

din boxele stricate.

Iubirile vechi mi se zbat

în amintiri

să-mi iasă din piept,

iar maşina-mi pare

că se leagănă toată

şi-o simt barcă

plutind p-un lac

înconjurat de păduri

neumblate

de nimeni înainte.

Eu mă aprind mai greu...

aud cum îmi şopteşte

o iubire încă necoaptă.

’Aş putea să adorm aici,

în maşină...în barcă

şi greierii să-mi ţină de cald

şi de urât până vine şi el’

- îmi spun.

Dar ştiu că n-am cum o face.

Mai e mult până-n zori,

când Soarele apare...

E însă noapte acum

şi trebuie

să-mi port pe braţe

trupul ostenit

şi să-l aşez ghemuit

în noi vise de iubire

ce stau ascunse

în cearşafurile proaspete

ale patului meu - prea mic

chiar şi pentru mine.

Şi îmi adorm apoi...

uşurel şi cu dragoste multă

- ca pe un copil -

...şi sufletul.

La urmă, plâng...

Plâng

cum n-am făcut-o vreodată

şi eliberez din mine

prea multa Iubire

ce-am ţinut-o

pân’acum

pasăre captivă

între degetele strânse

prea tare.

(Vulpoiului roșcat și Lupului meu negru)