Șeherezada (V)

Tu mă asculţi

de parcă o Şeherezadă

ţi-ar vorbi acum.

’O mie şi una de nopţi

de-ar avea,

tot ar mai vrea

să aibă

ca să-şi spună

povestea...

poveştile vieţii ei’

- te gândeşti.

Dar rămâi tăcut,

ascultându-mă

mai departe.

Nu îndrăzneşti să rupi

şirul nesfârşit de cuvinte

ce mi se rostogolesc

uşurel

de pe buze

şi-ţi cad ţie în palmă,

blânde şi cuminţi.

Şi mă iubeşti acum...

acum când îţi vorbesc,

când îţi povestesc

despre toate.

’Mă fascinezi!’

- îţi vine să-mi spui

cu dorinţa de a-mi cuprinde

capul între palme

şi de a-mi săruta

gura.

Dar ştii şi tu

că nu mă poţi săruta...

cuvintele nu ar mai zbura

din mine

dacă ai face-o.

Şi atunci...

pur şi simplu taci,

mă priveşti

şi îmi asculţi povestea.

Şi despre multe vieţi

şi despre multe vise,

eu îţi vorbesc,

iar tu...

tu le trăieşti pe toate.

Le trăieşti prin mine

şi prin povestea mea

neînchipuit de lungă.

-Ştii...pentru mine...

nu există cuvântul Sfârşit.

- mă auzi că-ţi spun

şi mă aprobi

zâmbindu-mi

înţelegător şi cu dragoste multă.