CHEMAREA, de DOR
-Ce spuneai? Căscam... n-am auzit Ah....încă nu te aud... sau nu-ţi înţeleg
bine vorba. Distanţa asta... Alo, alo, alo! ...spune mai tare că parcă se rupe
legătura... Parcă dintr-o dată ...m-am pierdut!
Stiu că eu căutam sau chemam...
Ce-i cu Gândul ăsta?
...acum îmi
dau seama! Uite aşa arată cuvântul ăsta: Chemam! cum arată! Cum cu un cuvânt ca ăsta să chemi pe cineva? Cu-n cuvânt în
care este vorba numai şi numai despree despre ’mine’ şi despre ’M-am’?
Mi-ar fi
Ruşine s-o strig! Altfel e Chemarea!, mă gândesc
eu....
...mai cu jind... ...mai cu jale... ...mai cu dor... Cu atât demultDOR!
...e şi Dorul în Iubire.........sau mă-nşel?
-Eu-aşa-simt-că-I-uneori-ESRE!
-Da’ tuu, de pe unde ai apărut? DDe pe unde ai ieşit în lume? De prin ce
vizuină îndepărtată de adevăr?
-I(şi faza cu DD-
-Inderdaad!
Daneză! De asta visam eu ...cu disperare să mă duc ...în Danemarca şi să mă aşez
uşurel într-un orăşel liniştit şi tăcut ...ca toamna târzie, pe mal de mare întinsă şi senină. Şi îmi tot imaginam,
ba chiar m-am văzut de foarte, de foarte multe ori ...lângă un Far, privind în
larg, în depărtare...
...căutam ceva. ...ceva aşteptam... eu
...mereu, zi după zi, în acelaşi loc, de unde îi fluturasem lui ultima dată
mâna. De fiecare dată mă duceam acolo ...în Amurg ...în Amurg!
M-am gândit să-l caut şi aSa... în caz că nu-i bine pe unde e. Mă îngrijora... nu mai sosea de la el...
de prea demult...
...nicio veste
nicio veste...
Nimic nu mai ştiam... Nici de e mort ...mooort, nici de e viu. Nimeni nu mă putea lămuri în întrebarea
asta a Sufletului... Unde e oare El? Aici sau Dincolo?
...Dincoolo ...ooohh! ...
Niciodată nu primeam
niciun răspuns la...
Cea Mai Grea Întrebare...
...Singura Mea
Întrebare.
Aşa se face că îl aşteptam în fiecare Amurg. ...în fiecare Amurg. Cine să ştie
pe unde era? Mi-aș duce până Acolo. ...Cum îi zicea? L-aş
recunoaşte dacă l-aş vedea!
Acolo eu m-am simţit Acasa,,,
Cu EL am cunoscut ASTEPTAREA...şi ce e DORUL
Sar! EU aşteptam
dintr-o Iubire! mare . L-am iubit
într-o Altă Viata!
Apa pe
noi nu ne-a despărţit, ci ne-a Legat...
Cine să ştie pe unde îi mai e trupul acuma? Dar Sufletul i-o fi LUMINĂ
...Şi nu-mi amintesc să fi cunoscut SuferiNTa aşa cum am cunoscut-o ...acolo... ...langa FAR! aşteptând un om care
niciodată nu se întorcea. Nu se zărea...
...acolo... am cunoscut şi Disperarea!
Şi-mi vine să plâng amintindu-mi de ea! De fapt plâng deja....
Plang mare albastră din mine. Şi mă Doare că albastrul
de aici este atât de trist, de nostalgic... și dureros îl SIMT în
mine.....
-Intr-adevăr !
-Este pur hazardand! ah! uite ăsta un Cuvânt frumos! ...îţi
răcoreşte gura şi dacă îl rosteşti de multe ori, de fiecare dată ...cât să prinzi o gură de aer! ...simţi că faci
dureroase exerciţii fizice pentru mandibulă! Este un Cuvânt născut să fie
strigat cu glas trist în zare ...să te doară în gust de jalnic Dor, de Dor în Disperare, de suspin de femeie îndrăgostită care se uită în zarea...
Privirea ei pierdută desparte Cerul de Mare în căutarea corabiei ce-l
leagănă poate p-acela pe care ea-l aşteaptă... ...sau care poate îi foloseşte
lui acuma numa’ de coşciug ...de coşciug!
Şi apoi vine Nostalgearea... Oooh!!!!
Numai auzind Cuvântul ăsta - nostalgeare - mi se rupe
sufletul în două ştiind că Indrăgostita Aceea...
.
-Ea aşteaptă lângă un FAR ALB Că aşa sunt ele, Farurile - Albe
...ca să recunoască Usurel - şi înecaţii
care-I CALEA
...în caz că dragul ei nu mai era... nu-l putea lăsa, sărmanul, la mila
peştilor din amurguri când nu eşti nici Aici şi nici Dincolo...
...tare greu ATUNCI! Te doare tot. Şi ştii că nu ai
cum scapa de durerea asta pe care o simţi EXASPERANT de OBOSITOARE!
Îţi vine s-o iei de
gât s-o scuturi...
...cu o mână ....făcută cumpănă deasupra ochilor ca să-i protejeze de
SOARE şi să poată ea privi cât mai Departe, cât mai Departe, după Dorul ei de Jale. Cu cealaltă mână, în adiere de Vânt, îşi turtea ...pălăria albastră din cap...
OH!
Să mă oerţi!
Te rog!
...aici BINELE nu ÎNDRĂZNEŞTE să se lase Rostit. ...să se facă Auzit.
De acord...
...aici VEZI suflete atât de Insingurate, de triste că-s captive
în agonie s-au prins ca într-o pAnză fină de vis şi de păianGăn
...
ultima
gură deee AER!
Luată cu disparare de plimânii mei şi-am simţit că
n-am numa’ doi, ci că-s mai MULTI!!!
şi am tras cu mine în...
...aDAncuri cât mai mult Aer, să mă ţină Viu şi Alge!
Alge!i s-au lipit de chipul vineţiu.
...un chip frumos Odata....
...de bărbat chipeş şi Iubit de-o tânără cu-o rochie VERDE care-i tot
dezvelea şi-i tot învelea genunchii EI atât de Frumoşi...
Îşi Flutura Mana în Aer
.......
Oohhh!!!!!!!!!!!!
Cat de mult ... Cât de mult am putut s-o IUBESC
Atuncea!
Caci asa E cu IUBIREA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu