O alta Viață (II)

GHICITOAREA

O mână strânge - toată-ntre degetele lungi - perdeaua de mărgele colorate-n fel şi chip ce-mi desparte mie magia de ceilalţi şi de spaimele lor. Pentru ei n-are un nume... fuga lor. Toţi se lasă-n goană mânaţi fără să privească scrutător în Viitor! în faţa lor! ...să vadă pe ce drum au apucat, dacă sunt bine sau dacă s-ar cuveni să-şi culeagă din dărăt câţiva paşi...  

-Eu văd TOT. De mine Nimic nu se ascunde. Văd în Glob. În globul de cristal. Văd oriunde! Şi-n scoarţa copacilor văd semnele Viitorului. Sunt Ghicitoare, nu te preface că nu ştiai! Altfel, pentru ce eşti venit acum la mine...dacă nu să-ţi ghicesc? Ţi-e teamă cumva de viitor, călătorule? Vreo presimţire rea? Vreun gând apăsător?  

-Poţi spune şi aşa. 

-Vrei să-ţi dau în cărţi... în Cărţi de Tarot? Le tălmăcesc cu folos...

-Oricum vreeeai.....Numai... spune-mi de bine...

-Ştii că nu pot să-ţi promit. Viitorul mie doar mi se arată câteodată... când îi cer pios. Nu am puterea să intervin asupra lui. Eu doar interpretez semne. Sunt Tălmaci. Pot doar să te avertizez şi poate chiar să te Îndrum. Dar în rest, dragul meu... de tine depinde. Tu singur îţi porţi viaţa în piept. 

Taie cărţile cu stânga... mâna Subconştientului, mâna Universului... mâna prin care eu îmi primesc vederea în Viitor. Aşaa... lasă-le jos acuma, acolo lângă tine. În faţa ta... acolo e bine... Ia cu dreapta acum celălalt teanc rămas şi pune-l deasupra. De întins, le întind eu. 

Prima Carte pe care o vei alege este Cartea Ta. EA te reprezintă. 

Să vedem dară cine eşti tu, dragă. Nu vrei?

Plimbă mâna stângă uşurel pe deasupra Cărților şi-ncearcă să le simţi în palmă Energia. Unele sunt mai reci, altele calde, altele fierbinţi. Le poţi vedea şi în culori şi în sunete... cum vrei şi cum poţi...

 Simţi ceva?

-Eu simt... emoţii. Unele mai slabe, mai şterse, mai sărace... dar altele sunt intense! ...unele abia stăpânite de porniri, altele calme şi liniştite, unele pline de iubire şi compasiune, simt şi forţă şi-mblânzire. Sunt unele - aproape că le văd - îngrozitoare! E panică acolo... lumi întregi se dărâmă. Dar tot timpul - observ -  există în orice Carte o urmă de Speranţă.

-Există, într-adevăr... chiar şi în Cartea de care cu toţii se tem. În Cartea Diavolului! Şi acolo găseşti Speranţă dacă îţi depăşeşti fricile, temerile, spaimele şi altele rămase asemenea lor. Dacă ţi le învingi pe toate...

Şi zi-mi... Care simţi că-i Cartea Ta? 

Aia? Ia-o tu dintr-ale ei şi pune-o aici... În centru. 

Întoarce-o!

NEBUNUL

-Nebunul?

-Asta este Cartea Ta! Cartea omului fără de vârstă şi fără de loc, pregătit să schimbe Direcţia în orice clipă, să renunţe la ea. Fără Trecut şi doar c-un veşnic Viitor plin de drumuri, plin de speranţe, plin de iubiri. Toate, pe rând, le-ar încerca... sau mai multe deodată, dacă ar putea. El de nimic nu se teme! Nu are frici. Nu le cunoaşte... atât de mare îi este inocenţa şi încrederea în sine!

 Nebunul... să mai ştii că este singura Carte ce poate fi pusă şi la Început şi la Sfârşit de Tarot. El întruchipează starea de perfecţiune a sufletului etern - înainte de ruperea sa în Întuneric şi Lumină, în El şi în Ea, în realitate şi în supranatural, imaginar sau vis.

Te regăseşti?

-Eu sunt acum plecat pe drumuri...

-Nu cunoşti încă - cum nici Nebunul nu o face - forţa ta care se naşte din deschidere, din veselă bucurie, din plăcerea de a oferi natural şi fără osteneală iubire tuturor. Şi o oferi fără să-ţi stea gândul în loc la asta... Nu-i aşa?

-Aşa-i. Întotdeauna m-am aruncat Nebun în Viaţă oferind tot ce am tuturor, nepăsându-mi de greutăţile ce-mi apăreau în faţă. Dar acum... pentru prima dată mă tem.

-Te temi pentru Viaţă?

-Mă tem.

-Simţi că ai găsit ceva care să te aştepte acasă?

-O fată. Mi-a dat o piatră la un moment dat. Ca să n-o uit cât sunt plecat. Cum aş putea?

-Dă-mi-o, te rog, s-o văd şi eu... dacă o ai la tine...

-Nu mă despart de EA niciodată. O iau şi în mormânt cu mine!

-E frumoasă piatra ta... Îmi place să o mădăresc între degete. E atât de jucăuşă când vrea... Mică, albă, uşurică şi mai ales liniştită ca Iarna. Ce suflet... ca un fulg de uşor... 

-...cum să nu mă-ndrăgostesc de ea? 

Mai trage o Carte acum. Să vedem de ţi-e în Drum fata ta...

LUNA

-Ce spune ea?

-Te aşteaptă o Schimbare. Dar va veni cu greu. Nici nu ştiu dacă în viaţa asta. S-ar putea să fii nevoit să aştepţi. Ai avea Răbdare?

-Răbdare aş avea. Marea, Cerul şi Drumul m-au învăţat asta. Şi cum va veni Schimbarea?

-Încărcată.... ...apăsătoare de prea multă tristeţe, de jale, de patimă înăbuşită noaptea în pernă şi în plâns. Deşi nu e plânsul tău, tu aşa îl simţi şi te doare. Schimbarea va fi purtată pân’la tine de Vânt şi va sta ascunsă în toate Pietrele Pământului până te va vedea pe Tine. 

Dar nu acum va fi. Mai e până acoolo! Căci eu mai văd în faţa ta, călătorule - în Drumul tău - o Mare Încercare. Mai multe chiar! Văd o mare dezlănţuită în turbare, în furtună năprasnică şi în dor sfâşietor! Văd Luna zdrobită în bucăţi încă strălucitoare pe un cer fără de stele! Văd turnuri care stau să cadă îmbrăcate în liene şi uitare! Văd suflete zburătoare dar triste care se ascund prin colţuri de umbre să nu le vază şi alt ochi... 

Văd multe, călătorule, şi nu-mi place ce văd! Ai grijă! Luna e de partea ta, te protejează, dar tu nu pe ea. Vezi că ţi se sparge deja! 

Dar Cartea asta e şi de Mare Bine! 

Este Cartea Viselor, a Instinctului şi a Supranaturalului, dacă vrei...

Dar hai acum... mai alege încă o Carte. Este ultima. Eu întotdeauna dau numai în 3 Cărţi. Mai multe nu-mi trebuie ca să aflu Adevărul, să cunosc Omul, să îi ştiu durerea şi să i-o alin dacă îmi stă în putere să fac asta. 

Care să fie oare Cartea ta? 

O simţi dacă îţi plimbi palma peste Cărţile mele de Tarot? 

-Nu ştiu... M-au răscolit vorbele tale. M-au zăpăcit! Am atâtea trăiri în suflet că parcă mi se îmbulzesc, mi se înghesuie toate între coaste... şi mă ameţesc... Nu mai pot simţi nicio Carte.... 

-Nu te mai gândi la Cărţi. Doar alege încă una, la întâmplare. Vezi să alegi cu mâna stângă! 

diavolul 

  

-Ia uite-l că ne-a auzit că vorbirăm de el mai devreme şi a venit.  Ne urmează cuminte ca un câine credincios. Îţi adulmecă urmele paşilor şi spaimele. Ce frici îţi pasc ţie sufletul, călătorule? Ce mânji orbi se adapă din ele? Ştii să le spui pe nume fricilor tale?

-Nu ştiu prea bine să le numesc.

-Dar dacă ai şti, crezi că te-ai arăta în stare să ţi le înfrângi?

-Nu ştiu... chiar nu ştiu ce să-ţi răspund...

-Nu ai ajuns la mine din întâmplare, cum poate crezi... Ai venit pentru Îndrumare. Eu sunt aici să îţi ofer ajutor. Dar e nevoie să îţi deschizi mintea, sufletul şi să accepţi să primeşti ce am eu să-ţi ofer... Aşa poţi învinge Diavolul pe care-l văd cum te aşteaptă-n Drumul tău... Ce vei alege să faci?  

-Mai sunt trei zile până plec pe mare... Voi cugeta. Dar acum nu... nu pot. Cred că ne oprim aici. Poate mai trec o dată pe la tine înainte să plec şi mai vorbim atunci...

-Cum îţi e pofta. Tu decizi. Nimeni nu o să-ţi trăiască Viaţa pentru tine, dar totuşi... ai grijă să nu te rătăceşti pe drumuri care nu duc nicăieri, călătorule... Şi nu uita de Diavol fiindcă el a plecat deja de aici... a luat-o înainte ca să te aştepte după vreun colţ, după vreun val... cine ştie... cum îl vei întâlni.