o gură de cafea
o ţigară aprinsă
un perete de sticlă:
Nivelul 21.
de sus
oraşu’-mi pare o diorama
făcută de un copil
autist
care a aruncat
cu blocuri, cu clădiri
cu parcuri, cu maşini
în stânga şi în dreapta
după bunul lui plac
şi pentru propria-i plăcere
şi armonie şi haos la un loc
şi străzi largi şi drepte
şi clădiri mai scunde
şi turnuri de sticlă
unele sunt noi...
dar cele mai multe
sunt ziduri-nnegrite de noxe
şi roase de timp...
prea multe maşini aliniate
ca mărgelele colorate
la semafor...
unde s-o duce toată lumea
asta grăbită?
spre ce muşuroi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu