În cameră
miroase a tutun...
Uite-te!
Uite-te la tot acest fum...
cum se înalţă el
în lumină
de neon stricat,
cum dansează el
derutat...
Din ce în ce
mai aberant...
Un joc de puzzle.
Un fel de
„a fi sau a nu fi”...
E tot ce a rămas...
Un gând uitat
de sentiment.
Cerebral.
Şi acum...fum.
Uite-te cum pluteşte...
Nici păsările
în zborul lor...
nu sunt atât de libere.
Nici vântul...
nici măcar atunci
când smulge
flori sau frunze
din copaci.
În parc.
Doar fumul...
E tot ce a mai rămas.
Şi din acest
puzzle de fum.
De tutun.
Încerc eu acum
să refac în minte...
Tot ce a fost.
Uite-te la fum...
cum zboară el
neîngrădit
de frici...
sau de iubiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu