Ars poetica

Şi am călătorit.

În zbor...

Cu gândul călare pe

les ailes du Pegase.

Şi Pegas s-a transformat

în Rocinante.

Iar gândul...

tantum pellis et

ossa fuit...

Nimic

nu a rămas din el.

Mă simt

un Don Quijote de la Mancha.

Mă lupt

cu morile de vânt

ale inspiraţiei...şi

senza la musa,

senza esitazione,

nu voi reuşi...

Drumul meu...

the long way out from Hell

este nemijlocit...

Muza m-a părăsit.

Limbile mi se împleticesc

în minte între

„aqui” şi „alli”,

între „amarillo” şi „azul”...

„!Que lastima!”,

el pajaro grita...

Silence!

Muza...eu...nimeni...

Nimic altceva...

Nici un rând pe hârtie...

Şi totuşi...

gândul este poezie!