Suflet desfrunzit

Motto: ”Unde este sufletul meu de copil?... A rămas fără frunze.

L-a acoperit iarna.”

Şi versul

l-am transformat

în lumină de blitz.

Şi blitzul luminează...

imagini instant

ce mi se scurg din priviri...

imagini ce prind viaţă.

Un chip de copil...

de copil chinuit.

Un copac desfrunzit.

Un copac...lângă copil.

Copilul schimonosit

pe o bancă.

O bancă

într-un parc...

Într-un parc pustiu.

Numai frunze, copaci

şi-un copil...

un copil ce plânge...

Un plâns de copil

se aude stins...

Stins...tot mai stins.

Totul este sepia...

o culoare stinsă,

o toamnă trecută deja...

Doar o amintire,

o amintire trăită

de altcineva...

nu de acest copil...

copilul din mine...