Transa

Mâini lungi şi ademenitoare

mă-nconjoară,

mă caută,

îmi mângâie trupul

şi mă trag mai aproape

de focul care arde.

-Dansează,

uită de tine,

aud rostindu-mi

o voce în ureche...

Scântei de foc

îmi ard faţa.

Dănţui în disperare.

Trupul se mişcă

în ritmul

dat de picioare goale

apăsate în ţărână.

Praful se ridică-n nori

ce iau forme de vise.

Umbre dansează

alături de mine.

Trupuri goale

se rostogolesc

la picioarele mele

în uitare de sine şi desfătare…

Cineva cântă,

sau doar mi se pare…

Aud zdrăngănit

de lanţuri făcute

din colţi albi de mistreţ

şi focul cum arde…

Ameţesc în învârteala

celorlalţi.

Îmi las capul pe spate

şi-mi aţintesc privirile

spre cerul care se roteşte

odată cu mine

şi stele căzătoare îmi

intră-n ochi.

Îmi strâng cu durere pleoapele

şi întunericul îmi cuprinde

trupul.

Sufletul îşi face atunci loc

şi se desprinde de trup,

căutând să zboare

spre alte tărâmuri.

Îl urmez cu gândul.

Lumina unor nori

negri şi grei

îmi apasă pleoapele.

Încerc să-mi ţin ochii deschişi.

Privesc în jur

pustiul din mine.

Şopârle reci se târăsc

la picioarele mele.

Înaintez cu greu.

Cu fiecare pas

adun în inimă

tot mai mult nisip fierbinte.

Ridic privirea

şi-mi văd sufletul

lunecând alene în zare.

Curcubee ce zac

în culori amestecate,

în griuri colorate,

îl înconjoară

şi-l înghit

cu poftă nesătulă.

Mă afund şi mai adânc

în visare.

Transa mă cuprinde iară.

Alerg pe loc.

Pe lângă mine trec -

în pas de promenadă -

oameni pe care

nu-i cunosc.

Simt oboseala

cum mă cuprinde.

Şi mă întind în iarbă.

O secundă numai...

şi-atunci simt

cum mâinile tale

îmi strâng tot mai tare,

în îmbrăţişare,

mijlocul.

Gura ta o caută

pe-a mea

într-un joc nebunesc.

Îmi regăsesc trupul

sub apăsarea trupului tău.

Ritmul de dans,

de tălpi goale

apăsate-n ţărână,

e-nlocuit de ritmul dat

pentru împerechere

şi simt cum mă sting

lângă focul care încă

mocneşte, printre

trupurile asudate de necunoscuţi.

Prea multe stele căzătoare

mi-au intrat în ochi,

prea multe lacrimi

de nisip fierbinte

mi-au îmbujorat obrajii,

prea multă dragoste

a adunat sufletul meu

în călătoriile sale

şi prea mult mă doare

toată această încercare

de ”uitare de sine”...