Sentimente de pomană

Singurătatea îmi roade sufletul

ca o pereche veche de-ncălţări

primite de pomană.

Prin bătături de palpitaţii

mă mai gândesc la tine.

Aş vrea câteodată să te urăsc

sau şi mai bine...să te uit...

O cameră. Nimic altceva.

O cameră.

Obscuritate împrejur.

Nimeni pe aproape.

Poate doar

cineva în stradă...

Se aude.

Un ticăit de ceas

înfundat murmură...

Un pat.

Eu.

Eu întinsă pe pat.

O lacrimă pe obraz.

O lacrimă...dar...

nu-i lacrima mea.

O reneg.

Întuneric total.

Strada-i pustie.

Ceasul din perete a stat.

Un pat răvăşit.

Eu.

Eu lângă pat...

Eu în genunchi...

O icoană.

Nimic altceva.